Friday, March 6

Devreme

Nu am mai finisat nimic de data asta. Am plecat fără să anunţ, fără să închid uşa. Am părăsit o atmosferă dominată de mirosuri grele (în special de portocală şi transpiraţie). Fără niciun fel de regret, am lăsat în urmă camera ce nu măsoară mai mult decât sufrageria mea. Nu sunt obligată să-mi împart aerul (care şi ăla mai are nu ştiu câte % de impurităţi) cu alte 28 de aparate respiratorii ce acţionează asemeni unui aspirator. Da, am chiulit! Publicul reacţionează ostil, plasând mâna la gură ca şi când aş fi înjurat de mame şi nepoti. În fond, ce puteam face? Migrenele mă mituiau cu o nesimţire difuză, căldura era insuportabilă iar stomacul meu încă mai digera ţigările de foi. Erau nişte condiţii atât de neprielnice unui organism în etate de 16 ani şi 10 luni! (cu o aproximaţie aproape înşelătoare, bineînţeles)

Ba mai mult, este vineri. Mă aşteaptă un weekend plin de decizii şi de planuri. Da, şi de vizite la bunici. Partea a 2-a nu mă încântă deloc. Detest întâlnirile programate în familie. Fiecare se laudă cu copilul, cu căţelul, cu situaţia materială deşi o duc mai rău decât cerşetorul ăla de sub pod de lângă crâşma aia infectă. Da, aia de la tanti Dana cu FCM Bacău. Nu vreau să mă mai apuce nimeni de obraji-mi palizi, aproape învineţindu-i. Nu vreau să mai fiu obligată să mănânc în cantităţi industriale pe motiv că "uite ce slabă e... numai piele şi os!" Vai, cât de tragic! Cum îndrăznesc să fiu slabă? Ba mai mult... cum îndrăznesc să fiu mică ŞI slabă? (nu am 1.60 şi nu cred ca îi voi prinde vreodată însa am 45 kg; aşa, ca o lămurire) şi discuţiile alea tâmpite despre viitor... mă exasperează! Nu ştiu ce-am să fac dar asta nu înseamnă că în 2 ani jumate nu mă voi hotărî.

Da, sunt o frustrată. Amândoi îmi spun asta. Şi ei sunt frustraţi. Mereu se va găsi un lucru, o chestie cât de mică care să nu le convină şi să se plângă în mod excesivo-dramatical. Publicul dă din cap dezaprobator. A, ţineti cu ei, nu? Credeţi că vor reuşi să mă convingă să renunţ la toate fleacurile din viaţa mea. Să încep să ţin mai mult la priorităţile alea cu caracter enorm de importanţă lascivă şi uşor deranjantă. Mda... n-o să se întâmple.

Puteam să-mi scriu frustrările în 3 rânduri. Sau într-un singur fragment telegrafic. Dar atunci... ce-aş mai fi exprimat eu? Idei? Nu, domnule! Trebuie să se vadă fără lupă sentimentul ăl' adevărat. Să curgă pe marginea oalei dezaprobatoare spuma interjecţiilor.

Mă mănâncă palma stângă... printre altele.

2 comments:

  1. Asa, deci veni din Sibiu si vazui schimbarile de pe blog-ul tau. (da, au legatura subiectele..). Kkt, baga si tu o poza, ceva, un spatiu, un aer, un morcov, cartof sau patrunjel pe aci, orice.

    Apoi, abia astept sa citeasca copchiii mei viitori daca si cand or fi blog-ul copchiilor tai viitori, daca si cand vor deveni!

    Parca vad ceva similar...:D

    ReplyDelete
  2. gratie excesului de timp liber, am inceput sa dezvolt un design care se bazeaza pe ingramadeala. deh, trebuia sa ma gandesc si eu la ceva.

    ReplyDelete