A doua zi mi-am făcut bagajele şi am plecat deşi mi-ai spus clar că nu am ce căuta afară. Să ştii că mi-a plăcut exteriorul şi aerul curat nu m-a sufocat. Oamenii au fost drăguţi cu mine şi m-au ajutat să nu mă rătăcesc. Nu înţeleg ce ai împotriva acestei societăţi. Eu chiar aş vrea să vieţuiesc printre ei.
...
Totul se menţine minunat şi acum deşi am observat că şi aceşti oameni stau prost cu nervii cam ca tine. Numai că ei se abţin. Nu vorbesc urât şi nu se lovesc unii pe alţii. Am fost pentru prima dată la cumpărături şi toţi m-au servit cu zâmbetul pe buze. Şi era atât de sincer acel surâs, serios!
...
Unii nu se pot obişnui cu statutul lor social. Recurg la orice mijloace pentru a mai urca măcar o treaptă. Cu cât avansez în drumul meu cu atât oamenii sunt din ce în ce mai răi şi mai lacomi. Mă gândesc să mă întorc însă curiozitatea nu îmi permite acest lux.
...
Până acum nu eram familiară cu noţiunea de "sclavie". Este cel mai înfricoşător lucru pe care l-am văzut vreodată! Cum poţi abuza de libertatea unui om? Nu numai că este incorect dar este şi imoral! Aceste persoane nu au deloc conştiinţă?
...
Nu credeam că voi fi martora unui lucru atât de îngrozitor... Jur că a murit sub ochii mei! Şi el tot dădea şi tot dădea, nu era deloc impresionat nici de rugăminţile victimei, nici de sângele şiroind prin toate părţile. Vreau să mă întorc acasă. Acum!
...
De ce nu vrei să mă iei de aici? Ştiu că ţi-am încălcat ordinele dar nu ai niciun drept să mă laşi să îndur suferinţele altor oameni.
...
Este ultimul mesaj pe care ţi-l trimit. Dacă nu vii după mine în două zile, mă sinucid.
.
Naivitatea secretă surplusul de cuvinte. Estetica acestui text o dovedeşte. Asta e...
No comments:
Post a Comment