C/CE

Ar fi timpul să închei şi eu luna mai cu mai multe vase de sânge sparte, cu un eseu cretin despre amorul francez, cu şi mai multe întrebări, (lucrurile bune nu vin niciodată la singular) cu chef de o petrecere şi... nu, cred că asta e tot. Ne întindem membrele, sau, cel puţin eu fac asta că voi deja aţi finisat procesul de pregătire, trag aer gudronat în piept, nu-l expir pentru că sunt o nesimţită care se respectă şi îmi bag picioarele în zilele care urmează.

Da, prima lună a verii e deprimantă. Toată rutina zilnică începe să se domolească şi... nu, atât.