Bate-n lemn

Iată un om mort, ce-i drept, dar care a făcut istorie cum a vrut muşchiul lui: Edward D. Wood Jr. Cel mai prost regizor, scenarist, actor, producător, scriitor şi editor din toate timpurile. Prieten fidel al fantomei lu' Bela Lugosi, travestit ocazional şi ignorant într-ale efectelor speciale. Însă nu mă voi ocupa de personalitatea sa, ci de filmul biografic care a apărut în '94.

Stilul Tim Burton este prea ostentativ. Omul ăsta are nevoie de o pauză. Deşi îi respect munca şi îmi place cum poate transforma orice poveste într-o capsulă cu fantasy (vezi filmul de faţă), prea arată că numai asta poa' să facă. Dar ce avem în "Ed Wood"? Păi, un Johnny Depp mai anemic, o Sarah Jessica Parker mai vintage dar la fel de urâtă, un Martin Landau pe moarte şi un Bill Murray exagerat de gay. O producţie alb-negru plină de emoţie şi naivitate.

Deci cât de prost poţi fi? Un regizor ratat de teatru se hotărăşte să facă un film. Fiind un anonim fără referinţe, îi este cam greu să obţină sponsorizări. Dar reuşeşte pentru că-l are pe mortul de Bela Lugosi, astfel ieşind din anusul lui intelectual filmul Glen or Glenda, un fel de confesiuni proprii, cum că tipul se simte bine în pulovere de angora. Treaba lui. Oricum filmul este un eşec universal iar vita de Dolores, prietena lui, nu l-a lăsat nici când a descoperit că-i poartă hainele. Trist.

Compania care a investit în această tragică producţie se enervează şi îl abandonează pe tânărul regizor-actor-scenarist. Prostul nu se lasă. Îşi înfiinţează propria companie şi merge singur la cerşit sponsorizări. Şi iar reuşeşte. Pentru că-l are pe Bela Lugosi. Şi apare Bride of the Monster. Un alt eşec, bineînţeles. Ce am observat e faptul că acest om se credea pe scenă. El reuşea să tragă mai bine de 20 de scene pe zi. Nu conta cât de groaznic apărea pe rolă, totul îi ieşea din prima. Sau, măcar avea impresia asta. Ah, da. L-a lăsat prietena.

Omul nu se satură. Mai vrea un eşec. Încă un rahat puturos în colecţie. Adică Plan 9 from Outer Space. Numai că... moare Lugosi. În sfârşit. Wood e oleacă panicat că i-a murit vedeta dar trece repede peste când descoperă că are ultimele scene filmate cu Bela în viaţă. Aşa că... se converteşte la religia baptistă, face rost de bani şi... dă de un impediment. Pur şi simplu s-a săturat să fie criticat şi să nu fie lăsat să-şi îndeplinească viziunea artistică. Aşa că merge într-un bar, bea oleacă de whisky, se întâlneşte cu Orson Welles, boul de Welles îl încurajează şi bufonul nostru se întoarce curajos să-şi facă filmul.

După moartea sa, primeşte premiul de "Cel mai prost regizor". Halal comemorare. Eu abia aştept să-i văd filmele.

Am omis anumite detalii intenţionat, ca să nu fiu un drac de spoiler. Sau poate că am uitat de ele dar n-ai să afli asta niciodată, nu? Oricum filmul e slăbuţ rău... şi să stai 2 ore să înghiţi atâtea, e aproape inuman. Dar povestea merită.